Titularul unei conexiuni la internet prin intermediul căreia s-au săvârșit încălcări ale dreptului de autor prin partajarea de fișiere nu poate fi exonerat de răspundere indicând pur și simplu un membru de familie care avea posibilitatea de acces la această conexiune.

Editura germană Bastei Lübbe solicită Landgericht München I (Tribunalul Regional din München I) obligarea domnului Michael Strotzer la plata unei despăgubiri financiare deoarece o carte audio pentru care deține drepturile de autor și drepturile conexe a fost pusă la dispoziție unui număr nelimitat de utilizatori ai unei platforme de schimb pe internet spre descărcare (peer-to-peer) prin intermediul conexiunii la internet care aparține domnului Strotzer.

Domnul Strotzer contestă faptul că ar fi încălcat el însuși drepturile de autor. În plus, arată că și părinții săi, care locuiesc în aceeași casă, aveau acces la această conexiune, fără a da mai multe precizări cu privire la momentul la care a fost utilizată respectiva conexiune de către părinții săi și la natura acestei utilizări. Potrivit Landgericht München I, din jurisprudența Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania) reiese că, având în vedere dreptul fundamental la protecția vieții de familie, o astfel de apărare este suficientă în dreptul german pentru a exclude răspunderea titularului conexiunii la internet.

Landgericht München I solicită, în acest context, Curții de Justiție să interpreteze dispozițiile din dreptul Uniunii privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală.

Prin hotărârea pronunțată astăzi, Curtea răspunde că dreptul Uniunii se opune unei legislații naționale (precum cea în discuție în litigiul principal, interpretată de instanța națională competentă), în temeiul căreia răspunderea titularului unei conexiuni la internet prin intermediul căreia s-au săvârșit încălcări ale dreptului de autor prin partajarea de fișiere nu poate fi angajată în cazul în care acesta indică un membru de familie care avea posibilitatea de acces la această conexiune, fără a da mai multe precizări cu privire la momentul la care a fost utilizată respectiva conexiune de către acest membru de familie și la natura acestei utilizări.

Landgericht explică în această privință că titularul unei conexiuni la internet, prin intermediul căreia s-a săvârșit o încălcare a dreptului de autor, este prezumat a fi autorului respectivei încălcări, din moment ce a fost identificat cu precizie prin adresa sa IP și nicio altă persoană nu avea posibilitatea de acces la această conexiune la momentul la care s-a produs încălcarea. Totuși, această prezumție poate fi răsturnată în cazul în care alte persoane aveau posibilitatea de acces la această conexiune. Pe de altă parte, dacă un membru de familie al acestui titular beneficia de această posibilitate, titularul poate să înlăture răspunderea sa, ținând seama de dreptul fundamental la protecția vieții de familie, prin simpla indicare a acestui membru al familiei sale, fără a fi obligat să ofere precizări suplimentare cu privire la momentul la care conexiunea la internet a fost utilizată de către membrul de familie respectiv și la natura utilizării de către acesta din urmă.

Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO 2001, L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230), precum și Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (JO 2004, L 157, p. 45, rectificare în JO 2004, L 195, p. 16, Ediție specială, 17/vol.2, p. 56).

Potrivit Curții, trebuie găsit un just echilibru între diferite drepturi fundamentale, și anume dreptul la o cale de atac efectivă și dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte, și dreptul la respectarea vieții private și de familie, pe de altă parte.

Un astfel de echilibru lipsește atunci când se acordă o protecție cvasiabsolută membrilor de familie ai titularului unei conexiuni la internet, prin intermediul căreia au fost săvârșite încălcări ale dreptului de autor prin partajarea de fișiere. Astfel, dacă instanța națională sesizată cu o acțiune în răspundere nu poate să solicite, la cererea persoanei interesate, dovezi privind membrii de familie ai părții adverse, atunci devine imposibilă stabilirea pretinsei încălcări a drepturilor de autor, precum și identificarea autorului respectivei încălcări, și, pe cale de consecință, s-ar aduce o atingere gravă dreptului fundamental la o cale de atac efectivă și dreptului fundamental de proprietate intelectuală, de care beneficiază titularul drepturilor de autor.

Situația ar fi însă diferită dacă, pentru a evita o ingerință considerată inadmisibilă în viața de familie, titularii de drepturi ar putea dispune de o altă cale de atac efectivă, care le-ar permite de exemplu, în acest caz, să obțină stabilirea răspunderii civile a titularului conexiunii la internet în cauză.

În plus, revine, în ultimă instanță, Landgericht München I sarcina să verifice existența, dacă este cazul, în dreptul intern vizat, a unor alte mijloace, proceduri și căi de atac care ar permite autorităților judiciare competente să dispună furnizarea informațiilor necesare pentru a stabili, în circumstanțe precum cele în discuție în litigiul principal, încălcarea dreptului de autor, precum și pentru a identifica autorul acesteia din urmă.