Mai mult timp, confort, intimitate, pe de o parte, cheltuieli mai mici şi personal mai fericit, pe de alta. Dar munca la domiciliu are şi laturi mai puţin plăcute, atât pentru angajat, cât şi pentru angajator.

Unii spun că aşa va arăta viitorul muncii de birou. Alţii, însă, cred că mersul la serviciu şi programul fix nu vor dispărea niciodată. Susţinătorii primei variante văd numeroase avantaje în a lucra de acasă.

„Nu mai pierzi timp cu îmbrăcatul şi, în cazul femeilor, cu machiatul. Asta, desigur, dacă nu trebuie să interacţionezi video cu şefii, colegii sau clienţii. Însă sigur nu mai pierzi timp şi bani cu drumul, care mie îmi lua o oră dus şi o oră întors pe zi şi mă costa în jur de 300 de lei pe lună dacă mergeam cu maşina.În plus, de la caz la caz, îţi poţi face propriul program. Eu, de exemplu, încep pe la zece munca, pentru că-mi place să dorm mai mult. Alţii, însă, încep mai devreme şi lucrează în două sau chiar trei reprize, adaptându-se la programul de la şcoală al copiilor. Care, dacă au un părinte acasă, nici nu mai merg la after-school“, povesteşte George, un bucureştean care lucrează de acasă ca traducător şi translator pentru o companie britanică începând din 2012. El spune că face economii şi cu mâncarea: dacă atunci când mergea la birou dădea cam 350 de lei pe lună pe masa de prânz, acum cheltuieşte maxim jumătate din această sumă.

Pentru alţii, mai important este impactul asupra societăţii. „Gândiţi-vă că fiecare om care lucrează la domiciliu înseamnă o maşină în minus pe stradă sau un loc gol în mijloacele de transport în comun. Mai puţină aglomeraţie, mai puţină poluare, mai puţin stres“, spune Iulian, angajatul unei firme IT din Cluj.

Avantaje peste avantaje

Şi unii angajatori văd jumătatea plină a paharului: dacă salariaţii lor pot lucra de acasă este nevoie de un sediu mai mic şi scad cheltuielile cu utilităţile şi curăţenia. „Ne-am gândit şi noi să implementăm măcar parţial lucrul de la distanţă, dar deocamdată sunt nişte probleme tehnice pe care încă încercăm să le depăşim“, dezvăluie managerul unui call center care ocupă trei etaje dintr-un bloc de birouri din zona Pipera. În acelaşi timp, lucrul la domiciliu (telecommuting, cum îi spun americanii) dă ocazia unei companii fie să-şi păstreze angajaţi valoroşi care ar fi plecat din cauza distanţei dintre casă şi birou sau din cauza unor probleme familiale care nu le mai permiteau să aibă un program fix, fie să aibă acces la angajaţi din zone mai îndepărtate (şi, eventual, cu niveluri salariale mai mici). HP România este una dintre marile companii prezente pe piaţa autohtonă care practică pe scară largă lucrul de acasă.

„Practic la serviciu vii la început, până văd şefii că te descurci, şi apoi când ai şedinţe, traininguri sau trebuie să call-uri cu clienţii sau cu colegii din alte ţări. Pentru mine, asta înseamnă, în medie, o zi pe săptămână la birou şi patru acasă“, dezvăluie Mihaela, o ploieşteancă mutată de cinci ani în Bucureşti.

Una peste alta, după cum arată un studiu realizat de experţi de la Universitatea Stanford, sunt mari şansele ca angajaţii care muncesc de acasă să fie mai productivi sau să lucreze mai multe ore decât atunci când mergeau la birou. Şi totul în timp ce se bucură de confortul propriei case.

Partea mai puţin văzută

Totuşi, există şi reversul medaliei. Unii angajaţi de la distanţă pot avea probleme de autodisciplină (mai exact, s-ar putea să nu dea randament în afara biroului), iar altora s-ar putea să le fie greu să le impună membrilor familiei (mai ales copiilor) anumite reguli şi limite în timpul programului. „Când era fata mea mai mică şi trebuia să vorbesc cu un client la telefon, mă închideam în birou şi mă rugam să nu înceapă să bată la uşă sau, şi mai rău, să plângă“, povesteşte Gabriela, consultant de vânzări din Bucureşti. Unora s-ar putea să le lipsească procesul de socializare pe care îl implică mersul la serviciu (ceea ce înseamnă, printre altele, şi că ar putea să nu afle informaţii valoroase, dar şi că ar putea să fie mai puţini creativi din cauza nivelului scăzut de colaborare cu şeful sau colegii). În plus, faptul că nu-ţi vezi şeful decât rar sau prin video call-uri poate părea, la prima vedere, o binecuvântare. Însă atunci când munca îţi este evaluată numai pe baza rezultatelor finale, e posibil să apară inadvertenţe între efortul depus şi aprecierile primite. Nu în ultimul rând, în unele situaţii, este posibil ca spaţiul din casă să se dovedească nu tocmai suficient pentru desfăşurarea activităţilor.

Şi companiile trebuie să se gândească la faptul că lucrul la distanţă înseamnă un control mai scăzut asupra angajaţilor şi un nivel mai redus de siguranţă pentru reţeaua informatică a companiei. În plus, dacă angajaţii care muncesc de acasă utilizează mult computerul (şi cel mai probabil o fac), problemele informatice se pot rezolva mult mai greu decât în cazul celor apărute la sediu. Deşi deocamdată nu reprezintă o problemă majoră, cu timpul s-ar putea ca neclarităţile în ceea ce priveşte siguranţa muncii să fie tot mai dese în cazul angajaţilor de la distanţă. Iar la nivel economic, anumite sectoare (cum ar fi cel al constructorilor şi administratorilor de clădiri de birouri sau cel al restaurantelor) ar avea cu siguranţă de suferit în cazul în care o bună parte din corporatişti ar începe să lucreze de acasă.

20% din cei 140 de milioane de angajaţi din SUA lucrau de acasă cel puţin o zi pe săptămână, arată un sondaj din 2015